Lagar aka adapost@s.a

Eeei bine,un mesaj a alarmat destul de mult zilele astea capitala noastra draga si nu numai. Capitala as in toti cei etichetati ca fiind iubitori de animale. Mesajul suna cam asa:

"Buna ziua,
Va prezint situatia grava din adapostul Odai, cu rugamintea de a face ceva pt
acesti catei, eu propun reclamatii la ASPA in nr cat mai mare. EU am facut acest
lucru, dar evident nu am o voce importanta incat sa se schimbe ceva. Cred ca
asociatiile de protectie a animalelor sunt o voce mai importanta, daca intervin,
incat sa determine conducerea adapostului sa ia atitudine si sa isi
indeplineasca sarcinile.Am fost la adapostul Odai saptamana trecuta si m-a izbit imaginea de acolo :sunt peste 100 de custi, din care cca 80 a cate 3-4 caini, iar unele sunt goale.
Exista si caini bolnavi, la un loc cu ceilalti, in loc sa ii izoleze in custile
ramase goale. Mai mult de 80% din caini sunt extrem de slabi, li se vad oasele,
sunt subnutriti. Ce fac oare cu sacii de mancare care sunt expusi la intrare ca
la expozitie? Nu aveau mancare, iar in interiorul cotetelor nu exista nimic care
sa le tina de cald( nici paie macar). Mancarea li se arunca pe jos, cu
zgarcenie, nu au boluri decat pt apa. Unii abia mai puteau merge, erau slabi si
sleiti de puteri.Impreuna cu cel care m-a insotit( trimis de "sefa" din birouri) am constatat ca
un caine murise- probabil prin infometare( era f slab, i se vedeau perfect
oasele bazinului) si nu fusese indepartat din cusca, desi mi s-a spus ca tocmai
le datusera sa manance si le schimbasera apa, deci ar fi trebuit sa il vada.
Langa el erau inca 3 caini vii ( cusca nr 80), am sesizat paznicul si doctorita
despre asta si au dat din umeri.Cainii din sectorul din spate aveau apa inghetata si nu li se facuse curatenie de cel putin o saptamana( dupa mormanul imens de fecale).
Este clar ca angajatii de acolo nu isi indeplinesc sarcinile.
Haideti sa mediatizam situatia!
Va rog sa imi spuneti daca va puteti implica sau ce considerati ca este de facut
pentru acesti catei.
Cu respect,
Ruxandra"


Siii...cam asta a fost.Mesajul a fost urma de un altul ,de data aceasta trimis de Ionut Parausanu care, intreba scurt daca este cineva doritor de expeditii a2-a zi la Odai.De atat a fost nevoie.
Cu o mare demonstratie de non-profesionalism din partea mea( si cu o foarte mare intelegere si rabdare din partea celorlalti - nu-i nimic, karma asta din cate am inteles se intoarce.Sunt sigura ca cei doi ce m-au asteptat au stabilit in momentul asta un echilibru d'asta, chi-uri nebune,stiti voi.Oricum ar fi,e de bine ) am ajuns la gara de nord. "Ti-ai intors privirea" - asa am facut primul contact cu cei ce aveau sa ma insoteasca la adapost- Ionut si Laura.
Gara de nord-parc bazilescu.Bun. De aici am fost ,daca pot spune, usor rasfatati de Irina,fiind luati cu masina .Probabil am fi ajuns sa mergem cu ocazia pana la ....nimic.Seerios vorbind,pana in mijlocul nicaierului.Posibil sa fi fost amuzant sa facem autostopul pana acolo,dar ce sa-i faci,suntem burghezi si am avut noroc.( Lasand totul la o parte-vesnice multumiri Irinei ca ne-a luat altfel nu am mai fi ajuns in timpul alocat vizitelor, 11-13)
Trecand peste formularele si tot ce a fost legat de adoptia unui catelus ( de care s-a ocupat Alina) , am fost insotiti sa intram ,intr-un final,sa vedem cateii.
.....Ma poti numi sentimentalista ( ewww.stiu!) , dar cred ca mi-au lacrimat ochii instant.( aici au urmat poantele alea- ridici capul ca sa nu apuce sa iti pice lacrimie si in felul asta nu se observa.Smart thing, I know,I know...)
Adapostul e dispus cumva circular-oval,asa ca eram in mijlocul tuturor boxelor alora cu toti cainii care, nefiind obisnuiti cu vizitatori , s-au alarmat imediat si au inceput un latrat isteric.Traumatizant ...sau sunt eu de vina.
Nu este nicidecum atat de grav pe cat ma asteptam,am vazut si mai rau si nici nu imi face placere sa recunosc asta.Dar oameni suntem si, atunci cand vezi caini cu stomacul aproape lipit ,continuat fiind de coastele muult prea pronuntate, e greu sa nu te tulbure.(sau cand zaresti pete de sange in boxe...)
Nici nu a fost nevoie sa punem in aplicare toate planurile de filmari nebune fiindca personalul adapostului ne-a dat mana libera, cum s-ar zice, de a face poze. Ulterior am citit ca au fost chiar incantati de aceasta idee,ne primind prea multa mediatizare pana acum. Un big like pentru catelusi,presupun.
Propunerea mea ar fi una scurta si chiar de bun simt asa,pot spune: voluntariat! Se pot strange bani pentru castroane de genul troacelor pentru ca personalul sa nu mai dea vina ca mancarea le este aruncata in boxe pe jos cainilor din motivul foarte simplu : acela cum ca acestia ar rasturna castroanele.Odata rezolvata aceasta problema, se poate trece la paturi,haine vechi, as indrazni sa spun si paie pentru ca tot iarna ramane si in "mijlocul nicaierului" aka adapostul Odai si cainii tot pe gresie raman pana ce nu vom lua niste masuri.Si trecand si peste asta, mai ramane voluntariatul clasic,acela de a merge acolo,a ajuta cu ce este nevoie,a plimba cainii, a ne juca cu ei si a-i pregati pentru adoptie in acest fel.Totul ramane la latitudinea voastra,caci lucruri de facut sunt si vor fi mereu. A ,da! Si ... ADOPTATI ,fii si fice ai lui Adam si ale Evei. Adoptati in numar cat mai mare!
---Adopta de la Adapostul de pe Sos. Odai Nr. 3-5, al Primariei Sectorului 1 Bucuresti. Tel. 021/490.40.07 ---

Pentru ca o femeie face mereu treaba unui barbat mai bine

Atunci cand pompierilor le este lene sa se deplaseze pentru 4 amarate de pisici blocate intr-un copac in mijlocul unei intersectii este necesar sa intervina milogitul pe la vecini pentru o scara si intr-un final ( da.dupa ce scara s-a rupt sub mine:-@ - dar nu a fost vina mea,zau!:o3 era putreda) , racolatul unei fetite mici pentru a o suii la 5 m intr-un copac. Dar heei,totul s-a sfarsit relativ bine,dupa amenintari cu otrava daca lasam in gradina blocului pisicile si certuri cu vecinii am gasit un locsor pasnic ( psicile mari sunt singurul inamic pe-acolo ,dar speram ca le va cuprinde o grija materna si nu le vor face nimic). Asa ca iar avem nevoie de casute calduroase si cat de curand posibil:D

Soo...here we are,a new beginning

"A horse is poetry in motion"

Si cu asta am spus tot.Dar totusi...ieri am fost la un adapost de caluti si bineinteles ca m-am entuziasmat ca deobicei extrem de mult si tot timpul cat am fost acolo am avut un zambet tamp si daca ar fi fost sa te iei doar dupa mimica mea a-i fi zis ca sunt autista.Si trecand peste asta : se cauta voluntari.Luati-o ca pe o relaxare,tot ce trebuie sa faceti e sa iubiti calutii pentru ca voi aveti multa iubire in voi (hope so).Mai concret,aceasta iubire consta in :tesalat,mangaiat,plimbat,hranit si comunicare( au nevoie si de asta,nu este doar un moft. Nu trebuie sa ne imaginam ca avem de-aface cu acei cai perfecti pe care ii vedem in filme sau la cluburile de echitatie, nu e totul atat de roz pe cat pare. Caii sunt niste animale extraordinare dar au probleme lor, mai ales cand vorbim de cai abuzati, multi nu vor fi atat de dornici de mangaieri, trebuie luati treptat, trebuie sa inteleaga ca nu trebuie sa se teama de nimic cat timp suntem pe langa ei. Si asta necesita timp.)

Asa ca nu va sfiiti : http://adapostcaluti.wordpress.com/

Doneaza o conserva

Ne pregatim pentru editia a patra a binecunoscutei campanii "Doneaza o conserva".

Editia a IV-a "Doneaza o conserva" se va desfasura pe 24-25 aprilie la Romexpo

Asa cum am promis, ne straduim sa organizam lunar cate o editie a campaniei "Doneaza o conserva". Scopul e deja cunoscut: strangerea de mancare pentru cateii si pisicile din grija Asociatiei Robi.

Cu toata bucuria ca a venit primavara, nu putem sa nu ne gandim la sutele de catei si pisici care o sa apara pe lume. Deja avem un numar mare de pui in grija, stradaniile noastre fiind indreptate spre darea lor in adoptie. Dar pana se intampla asta, ii ingrijim cum putem mai bine. Si cu un ajutor nepretuit din partea dumneavoastra.

Mancarea o puteti lua din hypermarketuri, unde o conserva pentru catei e aproximativ 5 lei la 1200 g. Nu conteaza tipul de conserva, cateii nu sunt mofturosi si cu siguranta va vor fi recunoscatori.

Rasfatatele pisicute nu sunt lasate deoparte nici de aceasta data, asa ca ne bucuram daca primim mancare si pentru ele.

Task completed

Aaaaand...we have a home!

Meet Lulu

Task: adopt it!
De dimineata,in jurul orei 7 30, am avut trista surprindere sa gasesc in curtea liceului meu (Mihai Viteazul) un pui de catelus,fara labuta din fata si in ultimul hal de murdar sau mai frumos zis :un ghem de blana mai putin alb decat ar fi trebuit:)).Se chinuia sa muste dintr-o bucata imensa de salam aruncata acolo parca cu sila.Am luat-o,am spalat-o si i-am facut deparazitare interna si sa zicem ca baita nu a fost o asa aventura cum as fi crezut,in schimb,sa o vedem cu se ghemuieste catre gatul cel mai apropiat ei pentru a se feri de fhoen a fost un moment ce poate intra cu desavarsire in categoria lucrurilor amuzante.O sa o ducem si maine la veterinar sa vedem daca este cazul sa repetam deparazitarea sau daca a avut succes.Medicul a spus ca labuta este foarte okey si ca o sa se descurce foarte bine fara.Este pur si simplu adorabila,mai ales dupa ce am spalat-o si am putut sa ii vedem culoarea blanitei.Este foarte fluffy si foarte jucausa.Are o luna jumate aproximativ,ii cresc dintisorii si rontaie tot ce apuca.De ce Lulu? ermmm.sa zicem ca la 7 30 dimineata nu ma puteam gandi la un nume mai complex:))