Lagar aka adapost@s.a

Eeei bine,un mesaj a alarmat destul de mult zilele astea capitala noastra draga si nu numai. Capitala as in toti cei etichetati ca fiind iubitori de animale. Mesajul suna cam asa:

"Buna ziua,
Va prezint situatia grava din adapostul Odai, cu rugamintea de a face ceva pt
acesti catei, eu propun reclamatii la ASPA in nr cat mai mare. EU am facut acest
lucru, dar evident nu am o voce importanta incat sa se schimbe ceva. Cred ca
asociatiile de protectie a animalelor sunt o voce mai importanta, daca intervin,
incat sa determine conducerea adapostului sa ia atitudine si sa isi
indeplineasca sarcinile.Am fost la adapostul Odai saptamana trecuta si m-a izbit imaginea de acolo :sunt peste 100 de custi, din care cca 80 a cate 3-4 caini, iar unele sunt goale.
Exista si caini bolnavi, la un loc cu ceilalti, in loc sa ii izoleze in custile
ramase goale. Mai mult de 80% din caini sunt extrem de slabi, li se vad oasele,
sunt subnutriti. Ce fac oare cu sacii de mancare care sunt expusi la intrare ca
la expozitie? Nu aveau mancare, iar in interiorul cotetelor nu exista nimic care
sa le tina de cald( nici paie macar). Mancarea li se arunca pe jos, cu
zgarcenie, nu au boluri decat pt apa. Unii abia mai puteau merge, erau slabi si
sleiti de puteri.Impreuna cu cel care m-a insotit( trimis de "sefa" din birouri) am constatat ca
un caine murise- probabil prin infometare( era f slab, i se vedeau perfect
oasele bazinului) si nu fusese indepartat din cusca, desi mi s-a spus ca tocmai
le datusera sa manance si le schimbasera apa, deci ar fi trebuit sa il vada.
Langa el erau inca 3 caini vii ( cusca nr 80), am sesizat paznicul si doctorita
despre asta si au dat din umeri.Cainii din sectorul din spate aveau apa inghetata si nu li se facuse curatenie de cel putin o saptamana( dupa mormanul imens de fecale).
Este clar ca angajatii de acolo nu isi indeplinesc sarcinile.
Haideti sa mediatizam situatia!
Va rog sa imi spuneti daca va puteti implica sau ce considerati ca este de facut
pentru acesti catei.
Cu respect,
Ruxandra"


Siii...cam asta a fost.Mesajul a fost urma de un altul ,de data aceasta trimis de Ionut Parausanu care, intreba scurt daca este cineva doritor de expeditii a2-a zi la Odai.De atat a fost nevoie.
Cu o mare demonstratie de non-profesionalism din partea mea( si cu o foarte mare intelegere si rabdare din partea celorlalti - nu-i nimic, karma asta din cate am inteles se intoarce.Sunt sigura ca cei doi ce m-au asteptat au stabilit in momentul asta un echilibru d'asta, chi-uri nebune,stiti voi.Oricum ar fi,e de bine ) am ajuns la gara de nord. "Ti-ai intors privirea" - asa am facut primul contact cu cei ce aveau sa ma insoteasca la adapost- Ionut si Laura.
Gara de nord-parc bazilescu.Bun. De aici am fost ,daca pot spune, usor rasfatati de Irina,fiind luati cu masina .Probabil am fi ajuns sa mergem cu ocazia pana la ....nimic.Seerios vorbind,pana in mijlocul nicaierului.Posibil sa fi fost amuzant sa facem autostopul pana acolo,dar ce sa-i faci,suntem burghezi si am avut noroc.( Lasand totul la o parte-vesnice multumiri Irinei ca ne-a luat altfel nu am mai fi ajuns in timpul alocat vizitelor, 11-13)
Trecand peste formularele si tot ce a fost legat de adoptia unui catelus ( de care s-a ocupat Alina) , am fost insotiti sa intram ,intr-un final,sa vedem cateii.
.....Ma poti numi sentimentalista ( ewww.stiu!) , dar cred ca mi-au lacrimat ochii instant.( aici au urmat poantele alea- ridici capul ca sa nu apuce sa iti pice lacrimie si in felul asta nu se observa.Smart thing, I know,I know...)
Adapostul e dispus cumva circular-oval,asa ca eram in mijlocul tuturor boxelor alora cu toti cainii care, nefiind obisnuiti cu vizitatori , s-au alarmat imediat si au inceput un latrat isteric.Traumatizant ...sau sunt eu de vina.
Nu este nicidecum atat de grav pe cat ma asteptam,am vazut si mai rau si nici nu imi face placere sa recunosc asta.Dar oameni suntem si, atunci cand vezi caini cu stomacul aproape lipit ,continuat fiind de coastele muult prea pronuntate, e greu sa nu te tulbure.(sau cand zaresti pete de sange in boxe...)
Nici nu a fost nevoie sa punem in aplicare toate planurile de filmari nebune fiindca personalul adapostului ne-a dat mana libera, cum s-ar zice, de a face poze. Ulterior am citit ca au fost chiar incantati de aceasta idee,ne primind prea multa mediatizare pana acum. Un big like pentru catelusi,presupun.
Propunerea mea ar fi una scurta si chiar de bun simt asa,pot spune: voluntariat! Se pot strange bani pentru castroane de genul troacelor pentru ca personalul sa nu mai dea vina ca mancarea le este aruncata in boxe pe jos cainilor din motivul foarte simplu : acela cum ca acestia ar rasturna castroanele.Odata rezolvata aceasta problema, se poate trece la paturi,haine vechi, as indrazni sa spun si paie pentru ca tot iarna ramane si in "mijlocul nicaierului" aka adapostul Odai si cainii tot pe gresie raman pana ce nu vom lua niste masuri.Si trecand si peste asta, mai ramane voluntariatul clasic,acela de a merge acolo,a ajuta cu ce este nevoie,a plimba cainii, a ne juca cu ei si a-i pregati pentru adoptie in acest fel.Totul ramane la latitudinea voastra,caci lucruri de facut sunt si vor fi mereu. A ,da! Si ... ADOPTATI ,fii si fice ai lui Adam si ale Evei. Adoptati in numar cat mai mare!
---Adopta de la Adapostul de pe Sos. Odai Nr. 3-5, al Primariei Sectorului 1 Bucuresti. Tel. 021/490.40.07 ---